Bullying la Questfield International College, un climat educațional contestat

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului impune instituțiilor școlare o abordare clară și structurată, care să asigure protecția și bunăstarea elevilor. Cazurile de hărțuire repetată, stigmatizare sau presiuni exercitate asupra copiilor necesită intervenții documentate, măsuri concrete și transparență în comunicare, pentru a preveni efectele negative asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor.

Bullying la Questfield International College, un climat educațional contestat

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență scrisă și relatări furnizate de familie, aduce în atenție un caz de bullying sistematic semnalat la Școala Questfield Pipera, desfășurat pe o perioadă mai mare de opt luni. Sesizările repetate privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni indirecte asupra familiei copilului vizat nu par să fi generat răspunsuri scrise sau măsuri administrative concrete din partea instituției. De asemenea, un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, exprimat în cadrul unui dialog cu familia, relevă o poziționare care, potrivit relatărilor, ar fi sugerat libertatea de a părăsi instituția în lipsa acceptării situației.

Semnalarea și evoluția fenomenului de bullying

Potrivit materialelor puse la dispoziția redacției, copilul vizat a fost expus zilnic unor comportamente agresive, printre care jigniri, umiliri publice și excludere socială, în mediul școlar, atât în timpul orelor, cât și în pauze. Familia a transmis sesizări scrise către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții clare și documentate. Din analiza corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme măsuri concrete sau planuri de intervenție asumate, intervențiile fiind descrise ca predominant verbale, fără forme administrative verificabile.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect grav evidențiat în documente este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a copilului. Specialiști consultați de redacție consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact puternic asupra dezvoltării emoționale. Din corespondență și relatări reiese că instituția nu a luat măsuri documentate pentru a preveni sau opri această stigmatizare.

Absența unui răspuns instituțional documentat

Familia a acționat constant și cu documentație oficială, trimițând emailuri explicite și cronologice care au solicitat intervenție și protecție. Cu toate acestea, din documentele analizate nu rezultă existența unor decizii scrise, sancțiuni aplicate sau planuri de consiliere psihopedagogică. Intervențiile școlii au fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau măsuri concrete. Această abordare a condus, conform relatărilor, la transferarea responsabilității către familie, prezentând situația ca o „problemă de adaptare” sau un „conflict minor”.

Presiuni asupra familiei și mecanisme de excludere mascată

Potrivit corespondenței și declarațiilor familiei, aceștia ar fi resimțit presiuni directe sau indirecte de a-și retrage copilul din școală. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei, Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog, a fost citat astfel: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, prezentată ca parte a modului în care instituția a reacționat la sesizări, ridică întrebări privind prioritățile școlii în gestionarea situațiilor de bullying și protecție a elevilor.

Confidențialitatea informațiilor sensibile și efectele asupra copilului

Familia a solicitat în scris respectarea confidențialității informațiilor privind situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Documentele analizate nu relevă răspunsuri oficiale care să confirme asumarea unor măsuri de protecție a datelor sensibile. Mai mult, conform unor relatări, informațiile ar fi ajuns în mediul clasei, iar copilul ar fi fost supus unor presiuni directe din partea cadrului didactic. Specialiștii consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând negativ climatul educațional.

Raportul psihologic și efectele emoționale ale bullyingului

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un psiholog de renume, documentează efectele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying în cadrul școlii. Acestea includ anxietate accentuată, retragere socială, teamă și refuz față de mediul școlar. Raportul confirmă faptul că situația nu a fost tratată cu seriozitate în timp util, iar reacțiile instituției au survenit abia după demersuri juridice realizate de familie.

Răspunsul oficial și comunicările publice

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis un email către părinții elevilor, în care a redus situațiile semnalate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această formulare contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei, ridicând semne de întrebare privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul de bullying. După publicarea articolului, redacția a primit informații suplimentare privind posibile contacte informale cu alte școli, în care copiii retrași ar fi fost caracterizați negativ fără susținere documentară.

Documente și proceduri instituționale: între formalitate și lipsa de acțiune

Analiza documentelor oferite indică faptul că reacția oficială nu s-a concretizat prin decizii administrative clare sau planuri de intervenție asumate, ci printr-un formular informal de tip Family Meeting Form. Acesta nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete și nu corespunde standardelor administrative uzuale pentru astfel de situații. Lipsa unor documente care să ateste măsuri ulterioare ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea gestionării cazului.

• Sesizări scrise și documentate transmise de familie;
• Răspunsuri preponderent verbale și informale din partea școlii;
• Absența deciziilor și măsurilor scrise, asumate și urmărite;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire;
• Presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Încălcarea cererii de confidențialitate și expunerea copilului;
• Reacție instituțională întârziată, declanșată după demersuri juridice;
• Formulare oficiale minimalizatoare ale fenomenului;
• Lipsa unui cadru procedural clar și trasabil.

Aceste elemente conturează un tablou în care responsabilitatea instituțională este dificil de evaluat din cauza lipsei de transparență și documentare.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme majore în modul de gestionare a bullyingului: lipsa unui răspuns scris și verificabil, tolerarea stigmatizării medicale și presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului. Din documentele și relatările analizate reiese o diferență semnificativă între discursul public al instituției și practica concretă, în care sesizările grave nu au generat măsuri administrative asumate. Această situație ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție a elevilor și capacitatea școlii de a asigura un mediu educațional sigur și incluziv.

În absența unui punct de vedere oficial documentat din partea conducerii Questfield International College, redacția subliniază importanța transparenței și responsabilității instituționale în abordarea unor probleme cu impact emoțional și social profund.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro