Când bullyingul persistă: analiza rolului Fabiola Hosu la Questfield International College

În contextul educațional actual, abordarea fenomenului bullying necesită o reacție organizată și transparentă din partea instituțiilor de învățământ, pentru a asigura protecția și bunăstarea elevilor. Lipsa unor măsuri clare și documentate poate conduce la perpetuarea unor situații care afectează grav dezvoltarea emoțională și socială a copiilor.

Când bullyingul persistă: analiza rolului Fabiola Hosu la Questfield International College

O investigație realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție redacției evidențiază o situație de bullying repetat, manifestată pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise ale familiei unui elev vizat au fost adresate în mod repetat cadrelor didactice, conducerii instituției și fondatoarei acesteia, Fabiola Hosu, fără ca să existe dovezi ale unor intervenții administrative documentate și eficiente. În acest context, o declarație verbală atribuită fondatoarei, care ar fi sugerat familiei să părăsească școala dacă nu sunt mulțumiți, a generat noi întrebări privind modul în care instituția gestionează astfel de situații sensibile.

Descrierea cazului și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit informațiilor și corespondenței analizate, bullyingul a constat în comportamente agresive și repetate la adresa unui elev, incluzând jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială. Familia a comunicat oficial, prin emailuri cronologice și explicite, aceste aspecte către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenții concrete. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să ateste măsuri efective, procese-verbale sau planuri de intervenție formalizate. Intervențiile invocate au fost, în principal, discuții verbale informale, fără documentare administrativă.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element deosebit de grav evidențiat este utilizarea repetată a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare în rândul elevilor. Specialiștii consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact major asupra stimei de sine și siguranței emoționale a copilului. Documentele arată că această stigmatizare a fost semnalată în mod oficial pe parcursul celor opt luni, însă nu există dovezi ale unor măsuri administrative care să fi stopat fenomenul.

Presiunea exercitată asupra familiei și mesajul atribuit fondatoarei

Familia copilului vizat a relatat că, în urma sesizărilor repetate, a fost confruntată cu un mesaj verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, formulată în cadrul unui dialog direct, a fost percepută ca un semnal de descurajare și ca o presiune de retragere din instituție. Redacția subliniază că această formulare este citată din relatările și documentele puse la dispoziție, fără a se avansa concluzii privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Gestionarea internă și documentarea formală a situației

Analiza materialelor comunicat redacției indică faptul că răspunsul instituțional a fost limitat la un formular informal intitulat „Family Meeting Form”, utilizat pentru consemnarea unor întâlniri. Acest document nu conține responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete, lipsind astfel trasabilitatea și capacitatea de a verifica implementarea unor acțiuni. În comparație cu standardele administrative uzuale, această abordare minimalizează gravitatea fenomenului și diluează responsabilitatea instituției.

Confidențialitatea și efectele transferării informațiilor în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscului de afectare a echilibrului emoțional al copilului. Documentele nu indică existența unor măsuri concrete asumate de școală pentru protejarea acestor date. Relatări obținute de redacție menționează că elevul a fost interpelat public de către cadre didactice cu privire la sesizările făcute, situație ce poate fi interpretată ca o presiune psihologică instituțională. Specialiștii consultanți atenționează asupra impactului negativ al ignorării acestor solicitări în mediul educațional.

Reacția tardivă a conducerii după implicarea juridică

Conform materialelor analizate, implicarea concretă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, în momentul în care familia a apelat la o echipă juridică și a transmis notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacțiile instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul unei presiuni legale, nu în faza inițială a sesizărilor educaționale.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

În cazul de la Questfield Pipera, cadrele didactice, martore ale comportamentelor agresive, nu au reușit să oprească repetarea acestora, iar intervențiile lor au fost descrise ca ineficiente și nesistematizate. Lipsa unor reacții ferme și consecvente a contribuit la transmiterea unui mesaj de toleranță a bullyingului în colectiv. Această situație reflectă o normalizare periculoasă a violenței psihologice în mediul școlar, contrar angajamentelor declarate de instituție privind siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor.

• Sesizările scrise repetate adresate conducerii și fondatoarei
• Absența răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de marginalizare
• Presiunea asupra familiei de a părăsi școala
• Gestionarea informală și lipsa trasabilității intervențiilor
• Nerespectarea confidențialității și expunerea copilului
• Reacția tardivă a conducerii după demersurile juridice

Aceste aspecte sunt detaliate în raportul complet publicat pe platforma EkoNews, care reflectă documentele și mărturiile analizate.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza situației de la Școala Questfield Pipera indică o serie de deficiențe în gestionarea unui caz complex de bullying repetat, în care răspunsul instituțional a fost predominant informal, nesistematic și neînsoțit de măsuri scrise și verificabile. Lipsa procedurilor clare, a deciziilor asumate și a monitorizării formale ridică întrebări privind capacitatea și disponibilitatea instituției de a proteja elevii în situații de vulnerabilitate. În același timp, declarația verbală atribuită fondatoarei, prin care familia a fost îndemnată să părăsească școala dacă nu este mulțumită, relevă o posibilă ruptură între discursul oficial al instituției și practicile concrete de gestionare a crizelor.

În absența unor reacții oficiale documentate și asumate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: care sunt mecanismele reale de protecție pe care Școala Questfield Pipera le aplică în practică atunci când un copil reclamă umiliri și agresiuni sistematice în mediul educațional. Această situație pune în discuție nu doar eficiența procedurilor interne, ci și cultura organizațională care influențează modul în care astfel de cazuri sunt abordate și rezolvate.